Invarte globul. Nu te va duce in alte tari, ci te va lasa sa evoci momentele de cand glasul iti era mai duios si viciile necunoscute.
Ai ajuns in urma cu ani si ani, intr-o curte verde, cu vita de vie si cu catelul preferat, latrand pasarelele din pomi. Ai ajuns intr-o primavara autentica, asa cum ar vrea si cea actuala sa fie, de cand isi tot croieste drumul pe fruntea incruntata a iernii.
Si e bine, cu sufletul de acum, sa privesti la acele zile. Cat cer senin si cata energie! Ce ras hazliu aveai si cum iti iubeai semenii! Privesti, rezemata de un zid imaginar, povestea copilariei tale in zile de post si de sarbatoare. Te apropii de imaginea cu tine si cu catelul si iti vine sa iei si tu o bucata de paine, sa ii dai din palma ta cea mare aceluia ce nu mai e acum. Iti vine sa iei mainile parintilor si sa le privesti in nestire. Iti vine sa pastrezi ca un tablou sfant imaginea cu bunicii deschizandu-ti poarta, repede, repede, dupa ce v-au asteptat in prag sa ajungeti.
E sarbatoare. Si nu poti sa nu fii multumit de tot ce ai trait. Nu poti sa nu iti doresti sa ai intelepciunea familiei tale si sa oferi la randul tau, tot asa multa iubire si speranta si primavara in vietile oamenilor dragi.
E firesc sa evocam trecutul, asa-mi pare. Caci nu as fi azi aici daca nu m-as fi gandit ca nevinovatia mea de atunci va spala pacatele de azi, de maine. Daca nu as avea speranta ca la randul meu, voi putea creste copii veseli, iubitori de animale si de oameni. Daca nu as avea credinta ca vine. Ca Primavara vine.
Photo credit: www.dreamersfoto.com