Iubire mare. Iubire si mai mare. Emotii multe. Emotii si mai multe. Spaima. Curiozitate. Dorinta de nou. De bine. De timp in doi.
Si atat de multe alte lucruri despre iubire si…casnicie.
Si toata forfota este minunata, toate sfaturile te inspaimanta, te coplesesc, te ajuta, te invata ce si cum sa faci…toate pana la…”sa-ti port numele”.
“Identitate”
Da, pueril sau nu, numele tau te defineste intocmai ca prenumele, chit ca aaaani la rand lumea ti l-a pocit, ti l-a lungit, ti l-a accentuat total diferit de cum e de fapt. Te defineste mai ales cand vine vorba sa il pierzi.
“Salvare”
Niciodata nu ti-a placut numele tau si mai mult, tare iti mai place si se potriveste alaturi de prenumele tau numele de familie al viitorului sot.
Nici nu ai stat sa te gandesti la asta, este atat de firesc pentru tine si in plus, e o bucata de hartie. Voi sunteti dincolo de nume si lucruri minore de genul.
“Cale de mijloc”
Fiecare vine cu identitatea si salvarea sa, se unesc.
Sau si le pastreaza pe ale lor, intocmai ca inainte de actul de dragoste autentificat.
Bine, daca nicio varianta nu te multumeste, mai ca-ti vine sa nu te mai mariti sau insori. Dar mai asteapta sa treaca noaptea, ai vreme in loc de numarat oite sa exersezi semnaturi.
In final, asa cum mi-a spus cineva drag, casatoria inseamna un inceput. Si poate de asta alegem sa ii purtam numele sotului sau sotiei, dupa caz.
Sau poate este important sa ne pastram identitatea, intocmai cum si persoana iubita si-o pastreaza pe a sa. Poate doar calea de mijloc e raspunsul.
Nu stiu cum as alege acum. Daca ar mai avea aceeasi importanta si in acest ceas, intocmai ca atunci.
Si tu, la randul tau, ai ales intelept. Si vorba aia, asta sa fie cea mai mica problema pe parcursul a cel putin un deceniu din viata de cuplu.