Azi nu te parasesc. Azi iau o pauza si respir adanc, inconjurata de hartii, de ciorne, de idei nescrise si de drame netraite inca. Azi am inghetat pentru cateva secunde timpul. Nu am spus stop, dar am pus virgula. E timpul sa respir si eu putina singuratate.
Am pus virgula si trag aer in piept cand ma gandesc daca am ajuns suficient de slaba.
Am pus virgula si imi framant mainile, intrebandu-ma cand m-am rugat fierbinte ultima oara.
Am pus virgula si privesc in gol, gandindu-ma cat de dor imi e sa merg la scoala sau la facultate. Sa imi fie scop sa invat si atat. Doar carte si fara parte de alte nevoi financiare.
Am pus virgula si ma zaresc din nou in prima seara alaturi de tine, fastacita, asteptand sa ma saruti la intoarcerea din oras.
Si nici pe tine, Teola, azi nu te parasesc. Iau doar o pauza. Sa nu cedez psihic, sa nu ma doara sufletul, sa nu mai fiu atat de trista cand ma privesc in oglinda.
Am pus virgula, serios, e o virgula ce ma ajuta sa realizez ca macar o secunda pe zi, pot sa traiesc si pentru mine si sa declar din nou ca sunt pregatita sa pun punct.
Foto credit: swoonsville.blogspot.com

Ce profund!
Te pup, draga mea! 🙂