Dupa ce devii mama, tot stai si te gandesti (sau scrii) cum ziceai tu before that ca iti vei creste copiii. La unele idei inca imi vine si acum sa rad. La altele nu as renunta nici in ruptul capului.
Da, totul e roz, bineinteles. Imi plac al naibii de mult povestile si basmele. Dar serios, dintre toate, taman cea cu drobul de sare sa se potriveasca? Adica ce, eu-s proasta cand ma ingrijorez? Adica ce, deodata, Doamne-Doamne ma face sa imi bata inima tare, tare cand vine vorba de bebe?
Cat despre inceputuri, stiti cum e: bebe la bord, bebe acasuca si apoi…bebe la medic.
Las’ ca stiu eu, e bine si ce imi recomanda altii, dar tre’ sa mergem la doctor cu copilul.

Pasul 1
Buuun, ajungem. Da, da, stiu…aratam de 17 ani, dar acum ca m-am implinit ( si nu uita nimeni sa imi aminteasca asta), mai ca mi-ai da vreo 20.
Tin un bebe la piept, care acum urla si se linisteste (daca ii e foame si nu-i dai chiar atunci de mancare) daca faci genuflexiuni in fusta aia roz. In fata medicului. Mda.

Pasul 2
Am fost si eu la doctori la viata mea. Dar din copilarie mi-o mai amintesc pe cea care se ocupa de dintii mei. Si pe nenea doctor care m-a amenintat ca daca mai plang, o scoate pe mama din cabinet, in timp ce imi punea lopatele la mana mea stanga. Asa ca…aici…am cam tacut. La prima vizita.
Si la a doua, parca. Chiar daca nu asa mult.
La a treia insa…m-am dus cu niste intrebari scrise pe o hartiuta…subtil, mai tot trageam cu ochiul la ele, ca mi-era rusine ca nu le-am invatat de-acasa. Mama lui de PR, Teola…mama lui de PR.

Pasul 3
Bine, dar cum omul din greseli invata, urmatoarea data m-am dus si eu mai pregatita. Cu telefonul in mana, in pantaloni tura asta, cu ruj pe buze (cand sa te si fardezi, daca nu cand mergi la medic?)..intreb stanjenita daca pot primi niste raspunsuri la niste nedumeriri.
Doctorul imi confirma. Cu drag si zambet pe buze.
(Pfuuu, ma gandesc eu, nu stii, doamna, ce te-asteapta).

Deschid fisierul. Mi le-am notat timp de-o saptamana, intr-un document, pe telefon. Gata, nu mai stau cu foaia in mana. Ba seara am mai facut si repetitii, sa nu cumva sa uit sa trec pe lista toate gandurile.
Dupa cantarit si alte cele,  incep:
– D-na dr., stiti…pe buric il dam cu ceva? Sa nu il spalam in vreun fel anume?
Dar d-na dr., detergent sa folosim sensitiv sau se poate orice? 

Va uitati, va rog, are cumva inceput de dermatita atopica? Vedeti pata aia mai rosie? Deci n-are. Buuun.
Pentru ca m-am apropiat de copil, am plasat telefonul sotului.
– Citeste tu mai departe, te rog.
– Da’ de unde? Zice el cu voce tare: Verificare nasuc/ gat, verificare cum respira.
Si continua al meu: dermatita atopica – da, la asta ne-ati raspuns. Detergent – ok.
Tuseste cam 1-2 ori pe zi, 2-3 (vine inspre mine).

-Ce ai scris acolo? Cons…
– Stai sa vad. Numai un pic, ne scuzati, dna dr.
Ea, calma, zambeste.
– Unde?
– Aici. Con…ce?
– Consecutiv. Am prescurtat. Am scris si eu repede.
Sta al meu si citeste in continuare.
-Consecutiv, zice el, si din priviri, am simtit ca tre’ sa iau eu telefonul. Dar nu, nu, nu puteam, mai aveam treaba cu bebe prin cabinet.

-Stranuta, continua el.
(Eu repede): – In fiecare zi.
Doamna doctor: E ok. Isi curata narile.

–  Cam de- 2-3 ori consecutiv
Si intrebari: da’ cum sterg urechile, am voie cu betigas in exterior, da’ cum sterg nasucul, dar stiti, ca pe-aici si pe dincolo…

Pasul 4
Il consulta.
Eu: Pot sa va intreb in continuare?
– Chiar acum nu. Dupa ce termin de consultat, va rog.
– Ok. Mai am cateva nelamuriri.
Privirea gen: Ok, doamna, lasa-ma sa iti aud copilul respirand.
– Astept, confirm eu, tacand in sfarsit.
Astept, astept, parca o vesnicie. Zau.
– E totul perfect, adauga doamna doctor.
– Deci n-are nimic. Ca e mai infundat.
– Nu, plamanii sunt curati.
– Deci n-are nimic. Suuuper. Asa, mami drag.
Pot continua cu intrebarile? Mai am cateva…
– Va rog! (surade)
Maini transpirate, inseamna ceva, nu inseamna, da’ vaccinul, vaccinul e ok cum arata acum?

Pasul 5
Dar, doamna doctor., sa ii dam in lunile de iarna body tip maiou pe dedesubt in casa si afara?
– E in regula si fara.
– Pai da, dar eu sunt mai friguroasa.
– Atunci, ii puteti da, cand e foarte frig.
– Pai da, dar nu vreau sa-l invat nici sensibil. Deci ziceti ca e ok sa nu ii dam? Ok, vedem, nu vreau sa il imbracam nici prea subtire, nici prea gros. Da’ la cum e vremea acum, de exemplu? (Nota bene: la cat am tinut articolul asta in draft – pe vremea aia 37 grade erau in visele cele mai roz si indepartate).
– Acum puteti sa nu ii dati.
– Da, dar cum bate vantul, stiti…

Pasul 6
Ma scuzati, nu mai am multe…dar daca doarme cu noi, poate fi invelit cu patura noastra sau il invelesc cu a lui?
– Puteti sa il lasati cu a dvs.
– Pai da, dar sa nu fie prea grea.
– Atunci ii puteti pune paturica lui.
– Mda, dar stiti, doarme la mijloc…
– Dar e din aceea grea plapuma dvs.?
– Nu, e din-asta, subtire (incep sa ii explic).
Deci putem cu a noastra. Ok…
Ma uit la sot. Aaaa, mai era ceva? A, da, dna doctor, cu spalatul pe fata, il spal cu apa?
– Da, calduta, e foarte bine.
– Si la ochi tot asa?
– Da.
– Dar nu mai bine cu apa fiarta si racita?
– Nu, de ce sa o fierbeti?
– Bine, am inteles. Dar cu ser fiziologic atunci?
– Nu, este in regula doar cu apa calduta.
– Pai eu l-am mai dat cu ser. Nu e foarte mare problema? Deci ziceti sa nu. Doar apa calduta, da?
– Da, doar apa calduta.
– Dar nici cu ceai de musetel?!

Pasul 7

In rest, toate bune. Stati linistiti. Nu-s stresata. Am vreme in continuare si de filme. Uneori de vizionat. Alteori imi mai dau eu filme. Sau basme si povesti. Ca episodul cu drobul de sare a lui Creanga…
Si doctorul ma asteapta cu drag la urmatorul control.
Pai, ce, nu m-am dus eu cu temele pregatite?!

Acest text este un…pamflet si trebuie tratat ca atare.

Stai, ce, cum?  Trebuie tratat?!

Photo credit: www.astilean.ro