Am ras, atunci cand un amic ne-a recitit “Cine moare?”. Am zis c-o stiu, plictisita.
Se naste saturatia de un text atunci cand lumea fura cateva fraze si ia doar ce-i place. Ajunge sa fie ca o reclama difuzata de prea multe ori, pana la refuz.
Insa…intamplator, dintr-o ironie a sortii, mi-a ramas o copie xerox a textului si, nevrand sa o arunc, am asezat-o la loc de cinste, pe birou.
Inainte sa plec, cand astept sa se inchida laptop-ul, imi fug ochii pe ce scrie. Si imi dau seama ca sensul cuvintelor nu s-a repetat de cate ori ar fi trebuit de catre cititori si pentru cititori…Si parca citind, ma transform tot mai des in…om.
In ceas de seara, imi dau seama cate am pierdut cand…
…uit sa schimb traseul cand plec dimineata de acasa. Cand pe drum ma uit in jos si prea putin la oamenii din jur. Ajunge prea repede, din obinuinta, sa treaca vremea, fara sa simt ca e doar 9 fara 5minute…si atunci…
“Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii;
Si tot putin cate putin, imi dau seama ca ma caut si nu ma gasesc la timp, cand timpul ar putea sa-mi devina cel mai bun aliat. Macar in lupta cu gasirea unor coordonate ale vremurilor pe care le traim. Si atunci…
” cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste”…
…pierde.
Iubesc televiziunea si azi, cand nu imi mai e partenera de drum. E o parte din mine. Un vis implinit, o emotie si o lume de care mi-e dor, asa, acum, cand e la distanta. Am spus stop la timp, caci:
” Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.”
Si nu doar.
Cand vine vorba de introspectii, cuvintele acestea nu mai au nevoie de note de subsol, atunci cand intelegi ca:
“Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe “i” in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa straluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
“responsabile”.”
Ma opresc aici. Caci nu vreau sa fac analiza pe text. Si nici nu ma inalt intr-atat incat din aceste ganduri sa fie nevoie sa caut explicatiile mele. Cine sunt eu sa stiu de ce murim incetul cu incetul? Cine sunt eu sa te incurajez sa zambesti, cand in suflet ai un abis? Eu sunt doar…acea persoana care stie ca astazi, chiar de-acum, ar putea fi cel mai fericit om de pe planeta, daca n-ar muri in fiecare clipa o parte din el…caci…
” Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu\
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.
Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca “a fi viu” cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.
Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida.
Totul depinde de cum o traim…
Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit,doreste-ti in fiecare zi…”.”
In ceas de seara, imi dau seama cate cuvinte am pierdut, caci din obisnuinta, am uitat sa culeg din ele ceea ce imi aducea linistea: momente cu sentimente.
Sursa foto: www.pinterest.com
Sursa text: Cine moare – http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/pablo-neruda-cine-moare