…face it!

Dupa lasarea cortinei, ii cade prima lacrima dupa atat de mult timp in care parea secat de orice urma de traire. Acum, simte mai mult ca niciodata ca ii e dat sa joace anumite roluri care ii deslusesc enigmele personale. A simtit podeaua cum scartaie intocmai ca in acea seara, cand doar ar fi vrut sa i se para totul un scenariu trist. A auzit ecoul, intocmai ca in acea seara, cand ar fi dat orice sa ii auda cineva suferinta strigata in gol…acum, dupa caderea cortinei , isi aminteste aplauzele. Si oamenii. Si veacul de singuratate, vorba lui Garcia.

Acum, desi e noapte si trebuie sa isi dea jos straiele si sa isi ia de pe cufar iarasi haina sa, simte cum il coplesesc emotiile. Se lupta din rasputeri. Din frica, nu vrea. Dar incearca. Si dupa minute bune, ingenunchiat pe podea, gaseste puterea sa inteleaga.
El a reusit sa isi dea jos masca.

Noi cand o vom face?

“Astazi” al sau e un “ieri” gasit in carti stravechi, citite in momente in care pare ca a fost doar…un actor grabit.