Eu sunt mic, tu fa-ma mare!

Natiune, draga natiune, cand am crescut si nu mi-ai dat de stire?

Se poarta sa fii o vedeta in cercul tau de prieteni. Fie prin modul in care te lasi fotografiata, fie printr-o abilitate pe care o detii, fie prin felul in care ii lasi pe ceilalti sa te descopere. Si e frumos, cand, pe rand, fiecare dintre noi se simte special.

Exista insa si varianta in care te desprinzi de cercul tau de prieteni si ajungi in lumea mare. Unde te privesc oameni care nu stiu nimic nici despre secretul prin care arati asa bine in fotografii, nici despre ceea ce creezi, nici despre ceea ce esti. Fetele astea te vad ca pe o foaie alba. Atat esti pentru ele in acest moment. Au cateva notite, caci te-au mai vazut pe la evenimente si le esti cunoscuta. Dar atat.

Ca sa intelegi unde vreau sa bat, am intalnit oameni care m-au fermecat din prima clipa! Am intalnit si persoane care mi s-au parut false sau ciudate, dar vazute a doua oara, le-am indragit si pe acelea. As evidentia a treia categorie insa, caci am avut de-a face de curand cu ea! Sunt cele pe care le placeai din vedere, dar care ti se par insipide acum. Sunt cele care au zis “Ingerasul” cand au fost mici, le-a facut Doamne-Doamne mari, dar au uitat ca nu sunt singurele carora li s-a raspuns la rugaciuni. Ca mai sunt norocosi, poate chiar la o aruncatura de bat.