Am fost mult la viata mea cu bagaje in spate si cu cutii pe care scria: pahare cristal, lenjerii pat, haine fete. Am avut si locuri preferate, unde mi-am promis ca ma voi intoarce dupa ce ma voi face mare. Evident ca nu m-am mai intors, dar am luat cu mine elemente de pe-atunci: mi-am ales un apartament pe o strada inca neasfaltata, care pe langa noroiul mirobolant ce mi se prinde de ghete, imi aminteste de acel loc din copilarie, dintr-o toamna tarzie.
Eu am prins Craciun cu frig, cu lemne in soba si zapada pana la genunchi. Am prins case pline de colindatori si biserici pline de credinciosi. Am impodobit brazi inalti, inalti si am mancat prajituri si dulciuri de la cei care ne pofteau in case cand mergeam cu colinda.
Intotdeauna am iubit Craciunul. Poate si pentru ca parintii m-au invatat ca aceasta sarbatoare e moment de inceput, e prilej de a fi mai bun. Imi amintesc ca asteptam sa plecam la colindat cu ceilalti copii de-o schioapa. Nu aveam multi ani la activ. Vreo 4-5. Cu sor’mea de mana si cu inca o mana de copii, porneam de-a lungul satului, din casa in casa. Doamne, cine nu ne primea, ni se parea ca e o familie ursuza! Ii colindam de la poarta, chiar daca nu ne dadeau nimic. In casele care aveau cainii dezlegati, intram printre primii, caci iubeam catelusii si nu imi era teama de ei. Imi amintesc ca oamenii ne dadeau nuci si mere. Si chiar si bani, cu care chiar nu imi mai amintesc ce faceam. Si ca luminile de pe stalpi oglindeau atat de frumos zapada asezata pe pamant, la ceas de seara.
Momentul pe care mi-l amintesc este acela in care asteptam Mosul. Iesise tata din casa dupa lemne si cand s-a reintors, mama ne-a aratat cadourile de la Mosu’. Nu stiu daca am mai si zarit ceva umbra pe geam, dar imi amintesc ca am iesit cu ei sa vedem daca il mai prindem pe Mos Craciun. Am vazut doar urmele ghetelor lui. Ma face sa zambesc si acum acel moment.
Din acel loc nu imi mai amintesc alte pasaje de Craciun. Din acel loc imi amintesc cand ma gandesc la sarbatorile de iarna doar cele povestite mai sus si cat este de frumos sa ai alaturi de tine oamenii dragi. Si sa iti faci timp si de copiii tai si de crezurile lor.
…si ma revad infofolita toata, cu minunea de sora care avea grija sa nu imi fie prea grea desaga din noaptea de Ajun.
Voi, oameni dragi, primiti colindatorii? Ce amintiri imbratisati in aceasta perioada?
