Nu va retin mult.
Am vrut doar sa stiti ca este totul bine. Ca…
inca traiesc bine merci…in filmul meu.
Am redecorat si eu, ca tot omul, si am fost excentrica, am pus un hamac in casa. Asta asa, ca sa fie sigur ca imi indeplinesc visurile, fie si dupa ani buni.
Curat la haine mi-am facut numai acum, in mai, si doar la o parte din dressing, ca deh, nu se deschid gradinitele prea curand si uneori planific chestiile pe termen lung.
Mai mult, am mers pe exemplul Emei din „Te iubesc orice-ai face”, parintii stiu despre ce vorbesc.
Asa ca, doamna eleganta din mine, imbracata cu haine de strada in casa (pentru stare buna psihica), s-a dus sa calce fata de masa. Da, mai, stiu, nu era cazul, dar mnah, imbatranesc si eu si am ale mele fixuri.
M-am dus dupa fierul de calcat in camera copilului, l-am ridicat de pe parchet (am redecorat, dar bad habbits die hard, nu am putut sa nu las pe ici, pe colo lucruri).
Am vazut geamul deschis si m-am gandit, ca o mama buna ce sunt, ca e bine sa gandesc in perspectiva si sa il inchid, ca dupa ce mancam poate venim la joaca acolo.
Si, daaaa! Exact! M-am impedicat de obiectul creativ și am ajuns cu fruntea în fierul de călcat.
Ce sa zic?
Mi-a prins bine jocul de rol de dupa si, vorba aia, de mult nu mi-am inteles asa bine copilul, cand, in urma unui cucui refuza sa ii tin mult timp compresa cu apa rece. Ca doare. Stie mama, stie.
Si voi? Tot harnici cum va stiu?
foto articol: pinterest.com