De ceva vreme, ma macina un gand mai putin simpatic.
De ce simtim nevoia sa tipam ca sa ne facem auziti?
🦄Tipi la mama ta sa nu iti mai dea sfaturi
🦄Tipi la tatal tau sa nu mai sune cand doarme copilul
🦄Tipi la sotul tau ca nu intelege prin ce treci
🦄Tipi la prietena ta ca nu ai timp sa te vezi cu ea
🦄Tipi la colegul tau ca nu a realizat pct 3 din to do
🦄Mai ca incepi sa tipi si la copil.

Nasol. Oare de ce facem asta?
Am invatat ca educand, pot invata intai sau macar in acelasi timp sa ma educ chiar eu.

E mai simplu? Corect. Zbieri o data si tu ti-ai aratat puterea, nemultumirea, sau mai stiu ce ai vrut sa iti arati, iar cel de langa tine ori zbiara si el, ori te lasa in pace o vreme.

Si pentru ca nu asta e exemplul pe care vreau sa il dau copilului meu, e necesar sa imi amintesc mie ca pot folosi cuvinte.

Am gasit o poveste tare draguta, prin care un intelept ne anunta ca zbieram pentru ca in momentele care ne conduc la aceasta reactie (tampita), ne indepartam sufletul fata de sufletul celeilalte persoane. Asa o fi?
Te deconectezi in momentele alea atat de mult de cealalt?
Povestea cu inteleptul (scrisa de Gandhi) o puteti citi pe indelete chiar aici.

Iar in urma unui studiu, “psihologii au descoperit ca tipetele nu aveau o frecventa sau un ton anume, ci aveau in comun o asprime violenta cu care se schimba intensitatea sunetului“.(vezi aici)

Asprime. Noi, cu oamenii iubiti, devenim aspri. Cat de nefiresc, nu?
Noi, oameni cu oameni.

“Desi in vorbirea normala intensitatea variaza intre 4 si 5 herti, sau cicluri pe secunda, toate tipetele inregistrate si-au schimbat rapid intensitatea de la 30 pana la 150 herti. Singurele sunete care mai acopera acelasi registru in intensitate sunt alarmele.

Rezultatele scanarilor cerebrale ale voluntarilor au aratat ca tipetele activeaza in creier o zona diferita fata alte sunete. Cele placute sau neutre activeaza cortexul auditiv primar, zona a creierului aflata chiar sub urechi, insa tipetele trec de aceasta zona si activeaza amigdala, descrisa de cercetatori ca centrul fricii.“- puteti citi pe indelete aici.

Si pentru ca am mai tipat si eu si am incercat apoi sa comunic cu cei din jur, in special cu puii de om despre asta, am gasit o idee foarte buna a Laurei Merkel.

” Opreste-te atunci cand te enervezi

Nu mai vorbi. Nu face nimic si nu lua nicio decizie. RESPIRA adanc. Daca tipi deja, opreste-te in mijlocul frazei. Intoarce-te si scutura-ti mainile. Tine-i piept acelei nevoi urgente de a-ti „corecta copilul”. Urgenta inseamna ca esti inca in starea de lupta sau de zbor. Nu lua masuri pana cand nu te calmezi.” Poti citi toti pasii aici, ba sa ii mai si adaptezi, pentru ca mi se pare ca se potriveste în orice tip de relatie acest sfat.

Eu am tresarit la “Urgenta inseamna ca esti inca in starea de lupta sau de zbor.”
Deci e vorba despre mine. Cum zicea Nora (la cursul Lamaze): Sa nu uitam sa fim bine noi cu noi.

Uneori e dificil.
Dar in momentul in care imi vine sa tip, as vreau sa fiu suficient de inteleapta incat:
🦄sa imi las inima Deschisa fata de inima celuilalt
🦄Sa folosesc cuvinte
🦄Sa fiu empatica
🦄Sa am mai mare grija de emotiile celorlalti
🦄Sa valorific timpul

Eu nu vreau sa sadesc in inimi frica, ci iubire

Eu nu vreau sa fac parte din imaginea care circula zilele astea in SM in care fiecare zbiara la cineva mai putin “puternic” decat el.

Si la cat iubesc cuvintele – spuse, scrise, corectate – ar fi chiar pacat sa nu urmez #putereaexemplului de a fi mai buna eu cu mine, pentru a fi mai buna cu cei din jur.

Vreau sa trag aer in piept si sa pot sa fiu mai buna decat as putea fi in acel moment.

Eu nu vreau sa sadesc in inimi frica, ci iubire.

 

📷www.pinterest.com