Esti singur in camera. Si iti era dor sa iti citesti povesti, sa iti enumeri planuri, sa ai liste in fata cu lucrurile care inca iti mai lipsesc.

Esti singur, atat de singur, vorba celor de la Talisman si iti e bine.

Iti e bine, pana cand iti dai seama ca esti de prea mult timp, de prea multi ani asa.

Ca esti doar tu, luptand pentru doi, doar tu, singurul care mai lupta.

Si inevitabil, dupa mai multa vreme de stat si admirat cei patru pereti, iti dai seama ce nu ai: nu ai bani care sa iti ajunga de la o luna la alta, nu ai cea mai tare relatie, nici cel mai “lucrat” abdomen, nici cel “mai fain blond” in cap. Nu ai culoare. Nu ai teluri. Nu ai speranta ca poate, la un moment dat, nu vei mai fi…doar tu.

 “Singuratatea nu te invata ca esti singur, ci singurul.” Emil Cioran – “Amurgul gandurilor”