Toamna, cand pasii fosnesc prin frunze aproape aramii, cand gandurile calatoresc, sufletele ne mai cer, aievea, cate-un vers…

Ana Blandiana – Cantec

“Lasa-mi, toamna, pomii verzi,
Uite, ochii mei ti-i dau.
Ieri spre seara-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.

Lasa-mi, toamna, cerul lin.
Fura-mi pe frunte mie.
Asta-noapte zarea-n iarba
Încerca sa se sfâsie.

Lasa, toamna-n aer pasari,
Pasii mei alunga-mi-i.
Dimineata bolta scurse
Urlete de ciocârlii.

Lasa-mi, toamna, iarba, lasa-mi
Fructele si lasa
Ursii neadormiti, berzele neduse,
Ora luminoasa.

Lasa-mi, toamna, ziua, nu mai
Plânge-n soare fum.
Însereaza-ma pe mine,
Ma-nserez oricum. ”

image

20140831_140329 (1)

Versurile dragi: http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/b/ana-blandiana-8zudttu/cantec-6zucdht.html