Am adormit adesea pe zgomotele de la masina de cusut. Am fost mereu curioasa ce o determina sa stea pana inspre rasarit sa creeze, sa nu se dea batuta, sa dea viata modelelor din almanah sau din ultima postare de pe instagram a vedetei mele preferate. Imi e exemplu de om care stie sa indrepte cusaturi gresite, care stie sa cumpere materialul potrivit astfel incat sa nu-i rupa acele pe care si le tine langa geam, cu atata sfintenie. Isi potriveste ochelarii pe nas si misca usor materialul, in vreme ce imi ofera o lectie de viata, chiar si atunci cand nu stie.
– De ce stai noaptea sa cosi acolo unde oamenii au lasat materiale nedefinite?
– Pentru ca e de datoria noastra sa schimbam lucrurile in bine atunci cand putem.
– Si de ce tivesti acolo unde altii au lasat sa se destrame?
– Pentru ca nu poti lasa sa se strice ceva ce inca mai poti repara.
– De ce te mai chinui sa carpesti cand poti lua alta haina noua?
– Copilule, ce ar fi lumea asta fara indreptare?
– De ce croiesti si apoi tai?
– Sa pot apoi sa dau un sens tiparului….
– De ce finisezi si apoi calci?
– Sa pregatesc haina cea buna pentru oameni.
– Dar o vor sifona.
– Vor afla insa cum sa o indrepte.
– Coase un pic aici, si un pic acolo. O s-o port doar de doua ori, nu trebuie sa tina o vesnicie.
– Copile, lucrurile au un inceput bun si un sfarsit la fel de bun.
– Dar haina nu-l face pe om.
– Nu, dar omul are puterea de-a face haina pe masura care trebuie, cea care ii lipseste.
– Crezi ca munca ta nu se masoara in mai multi bani?
– Mi-i aduce pe cei pentru painea cea de toate zilele. Cea pentru suflet.
Mi-am promis adesea sa o rog sa ma invete toate secretele, sa imi dea iubirea pentru a repara lucruri, pentru a le duce la bun sfarsit. Pentru a invata sa le dau mai departe. Pentru a lucra pentru binele celuilalt.
Uit sa ma minunez de ea pe cat merita.
Omul care stie sa indrepte cusaturi gresite l-a intalnit pe cel care stie sa repare timpul. Caci fara de vreme, cum ai putea repara ce altii nu au stiut sa poarte de grija?
Moment surprins: haitonic.com